Aceste răţuşte au fost foarte prietenoase. Toate fotografiile pe care le vedeţi sunt realizate cu obiectivul cu focală fixă 50mm. Nu se speriau deloc uşor, ba chiar am reuşit să mângăi o răţuşcă. Pe acestea le-am surprins într-un parc in Ungaria, însă am mai întâlnit şi altele prietenoase pe Dunăre sau Tamisa.

De aici şi titlul. Raţă sălbatică, dar nu prea, pentru că au fost mai mult prietenoase şi apropiate decât sălbatice.

Bird watching-ul presupune mai mult decât fotografie. Aici ai nevoie în primul rând de cunoștințe solide din domeniu. Este important să știi unde se află păsările, ce fel de hrană preferă, în ce perioadă a anului le găsești, este foarte important să le poți deosebi și să le atragi.

Mie îmi place să fotografiez păsări, însă nu mă pasionează într-atât încât să îmi dedic o atât de mare parte din timp și pasiune. Unul din fotografii din acest domeniu pe care îi apreciez cel mai mult este Doru Panaitescu.

Eu am fotografiat ce am prins și doar de câteva ori am mers la loc sigur după păsări, le-am urmărit ore în șir sau m-am camuflat corespunzător. Fotografiile pe care le vedeți mai jos sunt surprinse, majoritatea, în Harghita, iar restul în Dobrogea, cu excepția pescărușilor pe care i-am prins în Anglia. Acestea sunt o colecție best of a fotografiilor cu păsări și sper că o să vă placă.

• Pescăruşi şi valurile mării
• Zborul unui pescăruş
• Plaja unor pescăruşi

Acesta se hrănește cu insecte mari. Stă la pândă apoi plonjează direct spre pradă și o capturează din zbor. Acesta preferă să își facă cuibul în copacii de mică înălțime unde femela depune în luna mai 5-6 ouă care sunt îngrijite atât de mascul cât și de femelă.

Fiind o pasăre migratoare, aceasta părăsește țara noastră toamna, prin luna septembrie, și revine primăvara, în aprilie. Lungimea este de 16-18 cm iar anvergura aripilor de aproximativ 25 cm, astfel fiind o pasăre de dimensiuni destul de mici cu o greutate de 25-30 grame.

Bineîneţeles, o să urmeze mai multe fotografii din diverse locaţii cu această pasăre, urmând un articol Natura de aproape în care descriu mediul de viaţă al acestei specii.

Cocoşarul, sau denumirea in latină Turdus Pilaris este o pasăre din familia Turdidae. Se găseşte adesea in padurile din nordul Europei sau în cele din Asia, această putând fi întâlnită în unele cazuri şi în ţara noastră, în păduri sau parcuri cu copaci înalţi, unde găseşte cu uşurinţă hrană. Este o pasăre puternic migratoare, ce alături de alte păsări migrează în timpul iernii către Ecuator şi ţările calde pentru un trai mai liniştit, lipsit de grija hranei sau a gerului. Pentru continuare, citiţi aici.

 

Asemănarea numelui cu renumitul Buckingham Palace este evidentă iar numeroasele raţe ce sunt văzute zilnic acolo au condiţii mult mai bune decât pe apele curgătoare ale Tamisei, trecătorii aruncându-le zilnic mâncare şi fiind admirate de copii din zonă.

Alcătuirea

Corpul acesteia este alcătuit din capi, membre şi trunchi. Interesant este că deşi are 2 ochi are 3 pleoape, 2 nări şi două urechi fără pavilioane. Aripile o ajută la zbor iar membrele inferioare la    mers şi înotat, având o piele solzoasă apropiată reptilelor.

Hrana

În general se hrănesc cu plante, rădicini, iarbă, alge dar şi vieţuitoare mici sau ce le oferă omul, în condiţiile în care trăiesc pe apele de lângă aşezările omeneşti. Deşi păsările în general nu au dinţi, lebedele au ciocul zimţatcu un fel de colţii mici şi ascuţiţi ce le ajută la mărunţirea hranei.

Respiraţia şi înmulţirea

Fiind o pasăre acvatică, aceasta se serveşte de o respriaţie pulmonară iar înmulţirea are loc prin ouă. În România nu este o pasăre foarte des întâlnită însă tocmai raritatea ei în zona noastră trezeşte interesul oamenilor.