La lăsarea soarelui, pe când ultimele raze se ascund între păduri, la o masă singuratică atinsă doar de vremuri îşi face veacul o fiinţă solitară ce tânjeşte după compasiune. În timpul ceaiului de seară aceasta este atinsă de gândurile zilnice şi speră să existe o persoană alături de care poate să servească o ceaşcă de ceai.
Şi totuşi nimeni nu vine, şi ceaiul rămâne neatins…
foarte misto seria,imi place in mod deosebit lumina,da asa o senzatie de intimitate,presupun ca asta a fost si ideea
)
Multumesc. Da, ideea a fost sa transmita un mesaj de singuratate, cu panza de paianjen si totul
frumoase poze … ca si modelul de asemenea , un blog ce merita urmarit..,
Multumesc frumos pentru aprecieri si feedback. Daca ai nevoie de ajutor in domeniul fotografiei poti sa apelezi oricand la mine.