Suflete pierdute

O viaţă ce începe de la zero, o viaţă ce încă de la început porneşte pe picior greşit datorită enormului avantaj de a nu avea pe cineva lângă tine.  Un copil ce tânjeşte după iubire, un suflet cuminte ce are nevoie de linişte şi armonie pentru a se dezvolta în pace.

Cam aşa începe povestea unor copii de la o casă de copii ce trăiesc în aşteptare. Zilelele lor trec în speranţa a mai bine, dorind pe zi ce trece ca cineva să le fie alături, să le demonstreze că sunt iubiţi şi acceptaţi în ciuda rădăcinlor, problemelor sau dificultăţilor ce le întâmpină.

În sufletul unui copil, lipsa părinţilor, a unei persoane care să te iubească, sa fie alături de tine şi să ţină la tine necondiţionat este extrem de importantă, decisivă în formarea caracterului şi a bazei de viaţă. Când acestea lipsesc, copilul tinde să o ia pe alte căi. Încrederea de sine, raportul de cunoştiinţe şi nivelul de inteligenţă depind de mediul de viaţă, iar dacă acesta nu este chiar favorabil, nici viaţa nu va fi.

În sufletul copilului se formează o idee bazată pe tristeţe, bazată pe singurătate şi susţinută de lipsa sprijinului şi suportului moral şi financiar ce determină întregul curs al vieţii. Astfel, rătăcind pe drumurile acestei lumi, aceşti copii devin cu timpul nişte oameni maturi ce cară în spate povara unei copilării nu chiar fericite, nişte suflete pierdute…

Personal ţin să adaug că acest fotoreportaj este un proiect la care am visat foarte mult şi care m-a impresionat extraordinar. Povestea acestor copii este incredibilă şi oamenii care au grijă de ei sunt excepţionali.