O soartă fara milă, un zâmbet trist

Bătut de soartă şi ignorat de majoritatea trecătorilor, un biet copil orfan stă printre oamenii mai mari şi îşi îndură soarta ce i-a fost pecetluită încă dinainte de a se naşte. Lumea poate fi crudă uneori, însă el reuşeşte, în pofida tuturor suferinţelor şi problemelor, să schiţeze un zâmbet plin de amărăciune.

Durerea din suflet se exteriorizează în comportament, în lipsa manierelor, în îmbrăcămintea sărăcăcioasă şi în nivelul de trai ce l-a adus în starea aceasta. Impresionant este faptul că acest copil maturizat precoce mai are puterea sa zâmbească, să fie un om normal defavorizat de soartă şi de oameni.

Durerea ce o poartă în suflet, povara crucii sale nu ne-o putem imagina, însă ne putem gândi ca am fi putut fi noi aceia, de aceea tind să sper că în sufletul nostru, al tuturor, se va schimba ceva în urma citirii acestui text şi vom fi mai buni, macar pentru o zi, cu cei ce au nevoie de noi, cu cei care trăiesc viaţa într-un mod extrem…

O soartă fără milă, un zâmbet trist…