O copilarie petrecută pe stradă, cu un port ieftin şi cu o imagine nepastă asupra vieţii. Aici, fiecare simţindu-se in largul lui, nefiind nevoie de o ţinută aleasă, de un limbaj special sau nici măcar de un comportament rafinat, toţi işi exprimă bucuriile şi sentimentele într-un mod cat mai natural, urletele şi ţipetele fiind o manifestare firească a propriilor dorinţe ce se zbat pentru a ieşi în evidenţă.
Iată totuşi ca este posibil. Aceşti copii sunt capabili de a se lupta cu era digitală si de a nu deveni prizonierii acestei tehnologii cu grafică high şi imagini 3d, ce printr-o simplă apasare de buton reduc la tăcere un meci de fotbal sau işi crează potenţiali prieteni perfecţi. Prin incapabilitate materială sau printr-o simpla dorinţă de a trăi viaţa, aceşti copii reprezinta modelul copilului anilor trecuţi, un copil vioi, vesel care se bucură de fiecare bucurie a vieţii.
Continurea la A. Dragos






Pingback: Alex Dima Photography - Page 2 - Computer Games Forum
Pingback: Copilăria, fotbal în stradă... | A.Dragos Photography
Frumos articolul.. imi aduce aminte de mine:)
Exact asta imi doream, sa ne aduca aminte tuturor de vremurile in care eram si noi niste copii ce bateau mingea in fata blocului.
those days are over …